Cerc de creaţie

http://www.nicepps.ro/prezentare-powerpoint-felicitari-6126.html


PROFESORI CARE AU SPRIJINIT CERCUL DE CREAŢIE ARTISTICĂ :

Iordache Anisoara
Nicolae Cornelia
Badea Diana
Abdul Geavidal
Ilie Lacramioara
Munteanu Amelia
Davinescu Raluca

The Craig High iEARN Project: Autumn in New Jersey

The Craig High iEARN Project: Autumn in New Jersey

Magda Arhin

În dar: un ursuleţ de pluş.
Permanent să fie cineva
iubitor lângă tine!




În dar: o pisică birmaneză.
Cineva să te alinte, să te iubească
când eşti supărat!


elev: Magda Arhin

*



As a gift: a teddy bear
Aways to be near you someone you love!



tradus de Alina Bumbac


*
As a gift: a Burmese cat
Someone to caress, to love you when you're upset.

tradus de Alina BUMBAC


DIRIGINTE: Badea Diana

Veronica Trandafir

În dar: un bison maltez.
Privrea blândă
să te îmbrăţişeze!





În dar: o inimioară de plus.
Iubirea prentru cei dragi
să aibă ecou!


elev : Trandafir Veronica

*

As a gift: a bison Maltese
Gentle gaze to embrace the friendship!

tradus de Alina Bumbac

*

As a gift: a plush heart
The love for your loved ones to have echo.

tradus de Alina Bumbac


Diriginte : Badea Diana

Scrisoare

Draga Corina,

Jiua de 28.11.2010 a fost foarte frumoasa Am plecat in excursie impreuna cu colegii mei si cu doamnele profesoare, sa vizitam manastirea Sf.Andrei,manastirea Dervent.

Ne-am intalnit cu totii in fata liceului, la ora 9:00,unde autocarul ne astepta sa ne imbarcam si sa pornim la drum.

Am plecat si cand nici nu ne asteptam am ajuns la manastirea Sf.Andrei.

Am vizitat biserica, apoi am mers in pestera unde ne-am rugat pentru noi si pentru cei dragi ,am pus la altar acatiste...pentru ca batranii spun ca orice dorinta scrisa pe biletel se va indeplini.

Am mers, apoi la magazinul de langa pestera, si am cumparat iconite,mir si cate o mica amintire pentru cei dragi.Ne-am urcat in autocar si spre amiaza am ajuns la Mnastirea Dervent. Am fost foarte impresionata...

Era un loc foarte impunator.Am intrat in biserica si am vazut o CRUCE crescuta din pamant.Sunt atatea lucruri, care nu se pot explica!

Dupa aceea, am urcat sa luam apa de la un izvor cu apa sfintita. Dupa care, am mers la magazinul din curtea manastirii si am cumparat mir si o cruciulita.....am facut poze...si uite asa a trecut timpul...

La manasitrea Dervent,doamana profesoara de geografie Serbanescu ne-a facut o surpriza: ne-a anuntat ca vom merge si in Bulgaria...

Am fost foarte fericiti la auzirea vestii.....

Am ajuns acolo foarte repede.A fost foarte frumos.Am mers si ne-am plimbat prin centrele comerciale ,am facut si poze.

Dupa ce doamna profesoara a facut prezenta, ne-am pregatit ca sa ne intorcem inapoi acasa...toti eram epuizati si foarte obositi.Pe drum, povesteam despre episoadele cele mai palpitante din excursie, schimbam ideei intre noi...

Si uite asa a trecut ziua. A fost o zii insorita, iar noi ne-am simtit revigorati.

Mi-ar placea ca aceasta excursie sa se mai repete...

Te pup draga Corinaa,

Pe curand...Bianca

Profersor coordinator:Serbanescu Florenta Elevii:Olteanu Bianca Elena

Nicolae Cornelia Andronic Marius

Liceu : Gr.sc. ,,C.A.Rosetti” Clasa: a XII-a B,profil servici

***********************************

Dear diary,

Today, 28.11.2101, was a beautiful day, this is what I want to tell you dear diary……I went on a trip together with my colleagues and my teachers, to visit St.Andrew and Dervent church.

We all met in from of the high school at nine o’clock, where the bus was waiting for us to get on and drive us.

We left and, at a blink of an eye, we got to St. Andrew church.

Arrived at the church, we visited it, and then we went into the cave where we all prayed for ourselves and for our loved ones, then we wrote on a piece of paper our wishes …..because the elders say that every wish that is written on a mate and plored in the cave will come true.

After that we went to the church store and bought ourselves some souvenirs and some for our loved ones.

We took some pictures and then we moved to Dervent church.

When we got there….we were very impressed by what we saw.

It was a beautiful place, when we entered the church and we saw a miracle cross growing from the ground I was stunned….there are many things that cannot by explained!

After that we climbed up to the spring to get holy water….after, we went to the church store and we bought more souvenirs……we took some more pictures…and that’s how time passed….

After St. Andrew and Dervet church, our teacher, misses Serbanescu that teaches us Geography surprised us by saying that our next stop would be in Bulgaria .

We were very happy when we heard the news.

We got there very fast and discovered a beautiful country. We went for a walk through the mall, and we took a lot of pictures, so time passed so fast.

After that, our teacher checked us to see if someone was missing, and then we got ready to leave, as we were exhausted.

On the road, everybody was talking about how exciting it was and we exchanged ideas.

And that’s how the day passed, it was a beautiful day and the things we saw are priceless.

I would have to get on this trip again…….

Kiss you, dear dairy

Until next time….Bianca

Profesor coordonator:Serbanescu Florenta Elevii:Olteanu Bianca Elena

Nicolae Cornelia Andronic Marius

Liceu : Gr.Sc. ,,C.A.Rosetti” Clasa: a XII-a B,profil servicii

Christmas Celebration

Obiceiuri din Dobrogea

Elevi: Fântână Andrei, Costache Robert, Alexe Dumitru

Coordonator: Ionescu Virginia

In Dobrogea, întâlnim obiceiuri care s-au păstrat din vremuri de demult si inca mai sunt practicate:

"Lazarelul" - practicat in Sâmbăta de Florii - practicat si in prezent in localitatea cu populaţie preponderent greceasca, Izvoarele. Obiceiul povesteşte ca Lazăr, moare intr-un accident in timp ce se afla la pădure pentru a aduce hrana pentru animale. Mama si fecioarele din sat îl plâng, iar din mormântul lui Lazăr se dezvolta un copac cu ramuri bogate.

"Olăria" - practicat in Sâmbăta de Florii - Obiceiul consta in aprinderea pe dealuri a unor focuri din resturi vegetale sau din furajele consumate de animale in timpul iernii, simbolizând purificarea vechii vegetaţii, pentru a face loc unei vegetaţii noi si prospere. Rostogolirea pe dealuri a roţilor de ceruta infasurate in paie, simbolizând cursul soarelui pe cer, simboliza si purificarea a tot ce a fost râu pentru comuniune.

"Caloianul" – practicat după Paste - Obiceiul consta in fabricarea unei papus de lut, ce era îngropata in câmp, ca apoi după o perioada de timp sa fie deshumata, rupta in bucata si imprastiata pe câmp, simbolizând fertilitatea, belşugul culturilor si regenerarea vegetaţiei.

"Paparuda” - practicat in a treia zi de Paşti in localităţile Niculitel, Luncavita, Vacareni, Jijila – Obiceiul consta in stropirea cu apa a unui alai de tinere sau de femei bătrâne, împodobite cu flori sau cu ramuri verzi, ce intra din curte in curte. Tinerele sau bătrânele, dansează si cânta pentru ploaie, apoi sunt udate de gazda sau se uda intre ele.

"Colindatul" - mersul cu Moş Ajunul, practicat in seara Ajunului de Crăciun este un obicei pe care îl întâlnim si azi, practicat in general de copii care reiau colindele cantate altădată de cetele de feciori si barbari.

"Ursul", "Brezaia","Capra"– practicate in seara Ajunului de Crăciun - obiceiuri al colindatului cu musti, ce se mai practica in localităţile Niculitel, Valea Teilor, Greci, Enisala.

"Măsoiul" - se practica si azi, numai la Luncavita, obicei al colindatului cu musti ce a devenit o emblema nu numai a Luncavitei, dar si a Dobrogei.

***

Sărbătorile şi obiceiurile populare, grupate în preajma solstiţiului de iarnă (20 decembrie - 7 ianuarie), poartă numele generic de sărbători de iarnă. Perioada este deschisă si închisă de sărbători prefaţate de ajunuri, atât Crăciunul, cât si Boboteaza, şi intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. principalele sărbători ale ciclului de iarna - Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza - au funcţionat de-a lungul vremii ca momente independente de înnoire a timpului si de început de an. Romanii folosesc, pe lângă calendarul oficial, recunoscut de stat si Biserica, un calendar neoficial - calendarul popular - creat de popor si transmis folcloric. Spre deosebire de calendarul bisericesc oficial si de calendarul civil, care constituie un simplu tabel al zilelor grupate pe săptămâni si luni, calendarul popular indica timpul optim pentru arat si semănat, pentru petit si logodit, pentru moştenirea strămoşilor sau aflarea ursitei etc. Sărbătorile si obiceiurile populare, care au loc in decurs de o zi sau de mai multe zile, diurne sau nocturne, cu data fixa sau mobila, dedicate divinităţilor calendaristice, oamenilor, animalelor, păsărilor, plantelor, fenomenelor terestre si cosmice sunt cunoscute si respectate, in unele zone etnografice, pana astazi. Unele au preluat numele sfinţilor creştini, altele nu au nici o legătură cu creştinismul ("Caloianul", "Paparuda", "Drăgaica" etc.) sau sunt pe cale de a fi asimilate, precum Crăciunul, de creştinismul carpatic. Divinităţi moştenite de la substratul autohton, trac si greco-dac, cele împrumutate si asimilate de la greco-romani si popoarele orientale, cat si creaţiile mitice strămoşeşti si româneşti alcătuiesc un original panteon.

Ignat este divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor - in zorii zilei de Ignat se taie porcul de Craciun - si cu Inatoarea. Potrivit calendarului popular, Inatoarea, reprezentare mitica a panteonului romanesc, pedepseste femeile care sunt surprinse lucrand (torc sau tes) in ziua de Ignat. Animalul sacrificat in aceasta zi este substitut al zeului care moare si renaste. Impreuna cu timpul, la solstitiul de iarna. In antichitate, porcul a fost simbol al vegetatiei, primavara, apoi sacrificiul lui s-a transferat in iarna.

· Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri, gesturi, interpretat in casa, pe ulite, de o ceata sacra. In calendarul popular, acest fenomen apare sub diferite denumiri zonale in perioadele solstitiului de iarna. ("Steaua", "Plugusorul", "Sorcova"), echinoctiului de primavara, solstitiului de vara si echinoctiului de toamna. Colindele transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor. Cand persoanele colindate nu primesc colindatorii, inchid usile sau nu ofera daruri, efectele magice sunt opuse, ei incalcand regulile acestui obicei.

****

Tradiţii De Crăciun in Maramureş

Crăciunul continua sa fie in Maramureş o sărbătoare la care tradiţiile si obiceiurile se păstrează cu sfinţenie, cel mai bine acesta putând fi văzute la sate. Si in marile oraşe insa, in Ajunul Crăciunului se pot vedea insa grupuri de colindători, tineri si bâtlani, care merg sa vestească pe la prieteni Naşterea Domnului. Lumea petrece împreuna cu familia si prietenii trei zile intr-una. Crăciunul nu înseamnă insa doar cele trei zile, numite «ale Crăciunului satul». Sărbătoarea are trei etape: perioada de pregătire, postul si toate celelalte acţiuni in care intra curăţirea casei, a curţii, a mormintelor; apoi mai e perioada cuprinsa intre 23 decembrie (Ajunul Ajunului) si 31 ianuarie, iar ultima este perioada dintre Anul Nou (numit in vechime Crăciunul cel mic) si Boboteaza.

Maramureşul este inca un loc in care se pot auzi glasurile copiilor si tinerilor, dar si ale celor bătrâni care vestesc Naşterea Domnului Isus, dar intui de toate întreabă: “Slobodu-i a colinda?”.
Lectorul universitar doctor Delia Suiogan de la Universitatea de Nord Baia Mare este de părere ca atât timp cat colinda si colindatul nu vor pieri, sărbătoarea Crăciunului nu isi va pierde farmecul in Maramureş. ”Colindatul in comun este un ritual străvechi cu funcţionalitate magico-simbolica foarte complexa. Ceremonialul conţine elemente de cult al soarelui, elemente de cult al morţilor, dar si elemente de cult agrar”, a precizat specialistul etnolog.

”Steaua” si ”Capra”, distracţia coconilor
In Ajunul Crăciunului, in satele din Maramureş primii care pleacă la colindat sunt copiii. Cu trăistuţele in gat, aceştia merg pe la case ca sa anunţe marele eveniment care se va produce, iar in schimbul colindei lor se obisnuiste sa se ofere colacuti, nuci, mere, iar acum, din ce in ce mai des, se dau bani.

Se umbla cu ”Steaua” sau cu ”Capra”, al cărei joc (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea), la origine, a fost un ceremonial grav. Delia Suiogan a arătat ca alaiul caprei aminteşte de alaiul dionisiac al personajelor jumătate om, jumătate animale întâlnite la traci, la grecii antici si la romani. Copiii isi confecţionează din timp obiectele necesare, improvizând cu ce găsesc prin sertarele mamelor, mai ales ca ”steaua” cu care se merge la colindat trebuie sa fie neapărat strălucitoare, iar ”capra”, cat mai înzorzonata si gălăgioasa.

In unele zone, in afara acestor obiceiuri se mai păstrează si ”Viflaimul”, un teatru popular in care apar personajele biblice care au legătura cu momentul Naşterii Domnului. Sunt puţine localităţile Maramureşului in care mai este prezentat spectacolul, si datorita numărului mare de personaje, peste 20, dar si a pregătirilor minuţioase care trebuie făcute cu mult timp înainte. In Ied, dar si in alte localitatea de pe Valea Izei tradiţia s-a mai păstrat, chiar daca ”Viflaimul” nu este prezentat chiar in Ajunul de Crăciun.

”Jocul moşilor”, o arta a deghizării
Delia Suiogan a arătat ca ”in cadrul sărbătorilor de iarna, un rol important l-a jucat si îl mai joaca inca deghizarea si travestirea, practicate in jocul cu masti. Cei ce se mascau, individual sau in grup, urmăreau ca, pe langa proectia reala sau magica sa obtina, cu ajutorul măştilor si legătura spirituala cu presupusele forte supraomeneşti”. Ea a arătat ca ”purtătorul mastii este pătruns de forţa ei, este scos din timpul si spaţiul profan”, iar ”masca si păstrează funcţia de păcălire, cu intenţia de a asigura celui care o poarta o trecere mai uşoara peste «pragurile» pe care le are de depăşit, pentru ca masca presupune si o serie întreaga de interdicţii, dar ii si da dreptul la un comportament ce iese din tiparele cotidianului, realului imediat”.

Ea a mai adăugat ca, in Maramureş, un loc important îl ocupa mai ales in anii noştri jocul moşilor, la originea căruia se pare ca au stat ceremoniile cu musti din nopţile de priveghi - ritual strămoşesc de cinstirea morţilor. ”Masca propriu-zisa de moş maramureşean executata din blana de cornute, deşi aminteşte de animalul originar se deosebeşte de masca similara din restul zonelor etnografice ale tarii prin faptul ca nu au coarne”, a spus Delia Suiogan. Potrivit acesteia, jocul moşilor este un moment aparte si se remarca prin ingeniozitatea celor care se deghizează si bat la uşile gazdelor sa le sperie si sa le ureze fericire si sănătate.

Colăcitul dat colindătorilor, un simbol al soarelui
Etnologul a mai spus ca un loc important îl au si obiectele legate de colindat, amintind de bata, care este văzuta ca un ”arbore al vieţii”. Atingerea porţilor si a femeilor, dar si bătaia repetata atât in podeaua casei, cat si in pamantul din curte cu bata are rol fertilizator, potrivit credintelor din Maramures.

De asemenea, un alt obiect ritualic, care nu lipseste din gospodariile maramuresenilor de Craciun, este colacul, care este un simbol al soarelui, dospirea aluatului din care se face semnificand fertilitatea. Mai sunt insa marul - aliment sacru si “fruct al cunoasterii”, si nuca, care este asimilata si “oului cosmic”. Toate aceste se regasesc pe mesele de Craciun in toate gospodariile din Maramures, chiar daca modernismul si-a facut loc chiar si in zonele rurale.

”Toate simbolurile folosite de catre actantii ritualurilor, fie de natura gestuala, obiectuala, fie de natura animala sau vegetala etc. au rolul de a reconstitui mitul (cel al Creatiei originare sau cel Crestin). Nimic nu este accidental, totul se supune ordinii instituite de memoria mitica. Sarbatoarea Craciunului sau cea a Anului Nou, si nu numai, devin o forma de participare directa la acea ordine cosmica”, a spus Delia Suiogan. Ea a recunoscut ca obiceiurile au fost ”remodelate” periodic de membrii comunitatii.

Superstitiile de Craciun au locul lor in zilele de sarbatoare
Prin urmare, sunt extrem de rare situatiile in care podelele casei sunt acoperite cu fan proaspat, iar sub fata de masa sunt puse paie pentru dobandirea bunastarii. De asemenea nu se mai leaga cu lanturi picioarele mesei, obicei care se practica pentru a opri animalele salbatice sa atace vitele din curti si sa indeparteze raul din casa.

Superstitiile persista insa, astfel incat nu se da cu matura de Craciun, nu se spala rufe si nu se da nimic cu imprumut. De asemenea, se da de mancare pe saturate animalelor din gospodarie, inclusiv cate o bucatica de aluat dospit, despre care se crede ca le va feri de boli. In unele zone, se spune ca daca in seara de Ajun, animalele se culca pe partea stanga, e semn ca iarna va fi lunga si geroasa. Mai exista si credinta ca acei care plang in Ajun vor plange tot anul care vine, iar in dimineata de Craciun este bine sa te speli pe fata cu apa de izvor in care se pune un banut de argint.

Pregatirile de Craciun sunt obligatorii in Maramures, iar tarancile folosesc acest prilej ca sa isi scoata la iveala zestrea lor sau ale fetelor de maritat. Sterguri frumos tesute, perne imbracate in fete brodate cu migala, pleduri colorate sunt scoase din dulapuri si asezate in incaperi, mai ales in cea in care sunt primiti colindatorii. Din case nu lipseste nici bradul, impodobit acum cu beculete si globuri chinezesti, iar altadata cu nuci, mere ori siraguri de boabe de fasole alba in loc de beteala.

Masa de Craciun, momentul magic al sarbatorii
Cel mai important este ca de Craciun casa sa fie curata si impodobita de sarbatoare, iar masa sa fie plina, pentru ca adunarea membrilor familiei in jurul mesei si al bradului este elementul cel mai bine conservat. Delia Suiogan a aratat ca ”obiceiul apare ca o forma de reconstituire a strangerii tuturor ai casei in jurul buturugii sacre ce se aprindea in vatra casei in Ajun si care are rostul de a-i incarca cu putere pe participanti”. De altfel, chiar exista credinta ca in noaptea de Craciun nu e voie sa se stinga focul in soba, astfel incat barbatul casei obisnuia sa puna pe foc o buturuga mare.

Delia Suiogan a spus ca reunirea in jurul mesei de Craciun ete ”revenirea in cerc, ce ar putea fi interpretata ca o forma de initiere ori reinitiere. Pornirea din acest centru «tare» da posibilitatea reconstituirii propriului «centru», astfel incat fiecare casa devine o repetare a «Centrului Lumii», participantii avand prilejul sa se incarce cu putere”. Cat priveste ospatul, acesta se face pentru asigurarea bunastarii, dar este si o forma de sacrificiu: al porcului pentru prepararea carnatilor si caltaboslului, precum si al bobului de grau pentru a face painea.

Ritualuri pentru sanatatea si prosperitatea familei
Delia Suiogan a mai aratat ca ”foarte multe ritualuri au fost pastrate. Unele nu mai sunt simtite ca obiceiuri, fiind privite ca actiuni obisnuite, dar fac parte din acea serie lunga de gesturi simbolice care ii permit individului ca, periodic, sa aiba sansa unui nou inceput.”

Ea a dat ca exemplu taiatul porcului, care este simtit si astazi ca un ritual deosebit de important, gestul amintind de jertfele aduse zeitatilor care se nasteau si mureau periodic, in perioadele de innoire a timpului calendaristic. Sacrificarea acestuia se facea inainte intr-o anumita zi, cea de Ignat si in zorii zilei. Chiar daca data nu se mai respecta, se pastreaza inca o serie intreaga de ritualuri, care au menirea sa asigure sanatatea si prosperitatea in familie in Noul An. Astfel, porcul nu trebuie vaitat si toate activitatile din timpul taierii lui trebuie sa fie insotite de voie buna si de urari.

”In Maramures, se face semnul crucii cu sange pe fruntea coconilor (n.r. – copiilor) ca acestia sa fie sanatosi si puternici. Contactul cu carnea animalului, implicit cu sangele acestuia, inseamna transferul de putere, de viata asupra celui care consuma acest aliment. In acelasi timp, animalul devine mediator intre lumi, intre om si zeu/divinitate, intre om si stramosii sai”, a precizat lectorul universitar.

Colinda, o posibila ”cheie” spre portile cunoasterii
Craciunul se identifica in Maramures prin colinda, care, in ciuda presiunilor asupra folclorului, nu s-a ”manelizat”, ci s-a pastrat asa cum era cantata de strabuni. Etnologul este de parere ca ”atata vreme cat nu se va apela la mimare si gratuit, Craciunul va ramane acelasi, un timp al bucuriei si al renasterii”, precizand ca i-ar placea ca si peste cinci ani sarbatorea sa fie la fel de frumoasa ca acum, desi se teme ca ”pierderea identitatii ar putea conduce in interiorul procesului de globalizare la fenomenul de dezagregare”.

”Redescoperirea adevaratelor sensuri ale unor gesturi sau obiecte poate sa contribuie la pastrarea traditiei. Astfel, ceremonialul legat de colindatul in comun apeleaza la o serie intreaga de obiecte incarcate de sens si valoare, tocmai datorita functiei lor de mediere intre om si natura, intre om si Cosmos. Ele nu mai sunt simple obiecte, devenind forme de comunicare intre lumi. Colinda mai poate primi si sensul de indicare a directiei, devenind o posibila «cheie» care sa-i deschida Fiintei unele porti spre cunoastere”, a concluzionat etnologultnologul.

Claudia Rosu

În dar: o săniuţă
Să nu uiţi niciodată
momentele copilăriei!


Into a ghift: a sled.
Do not forghet childhood
moments!


Coordonator: Ilie Lacramioara

Ganciu Anamaria

În dar: un ghiocel.
O primăvară însorită să ai!
La mulţi ani!



As gift: a snowdrop.
Have a sunny spring!
Happy New Year!




diriginte: Geavidan Abdul

Andrei Baciu

În dar
un pui de tigru.
Să te bucure, să uiţi de micile necazuri
şi să fii fericit!

La mulţi ani!


*



A gift
A tiger cub.
Enjoy,
Forget the little trouble
and be happy!


Happy new year!

Obiceiuri de iarna - Steaua

De la Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblau cu steaua, un obicei vechi ce se întalneşte la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea sa amintească steaua care a vestit naşterea lui Isus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.
Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi, multe din ele, din tradiţiile locale.
Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăcinului, cântă versuri religiose despre naşterea lui Isus: "Steaua sus răsare"; "În oraşul Vitleem"; "Trei crai de la răsărit".

TOMA CĂTĂLIN,CLASA A X-A E

COORD: PROF. RUSU DOINA

***

Winter Habits - Star

From Christmas to Epiphany, the children walked with the star, an old custom which is found in all Christian nations. This usually want to remember the star that announced the birth of Jesus and guided the three wise men.

Songs about getting from different sources: some of the Orthodox Byzantine literature, some from medieval Latin literature of the Catholic Church, some of Calvin toned literature, many of them from local traditions.

Small choir of stellar entering the house Christmas days, singing religious verses on the birth of Jesus: 'Star rises above', 'In Bethlehem city', 'Three Kings from the East'.

Obiceiuri de iarna - Buhaiul

TOMA CĂTĂLIN,CLASA A X-A E

COORD: PROF. RUSU DOINA

Buhaiul, numit în Ialomiţa şi în sudul Moldovei ”buga”, era un vas de lemn de forma unei putinici, cu fundul acoperit cu piele de capră sau de oaie, bine întinsă şi legată cu un cerc sau strânsă cu o frânghie. Prin mijlocul acestei piei trece o şuviţă de păr de cal fixată în interior cu un nod sau cu băţ trecut printr-un laţ. Gura vasului este deschisă. Unul din flăcăi ţinea buhaiul, iar altul, cu degetele muiate în borş, în apă cu sacâz sau numai în apă, trăgea şuviţa de păr, producând un zgomot surd, întărit de cutia de rezonanţă a vasului. Cuvântul buhai a ajuns la noi, probabil, prin imtermediul limbilor slave: rus. - bugai, pol. - buhai, ceh. - buga, cum se spune în Ialomiţa şi în sudul Moldovei. Obiectul menit să imite mugetul taurului, simbol al fertilităţii, a fost cândva răspândit în întreaga Europă. La cehi este cunoscut şi azi sub numele de bukal sau bukaci, denumirea fiind în legătură cu zgomotul pe care îl face. La unguri se numeşte burgato, tot o denumire onomatopeică. La germani se numeşte Rummeltop sau Brummtorf, tot după zgomotul pe care îl face (torf înseamnă oala de pământ, de lut). Obiceiul a dispărut demult în Europa apuseană şi, acolo unde mai există, şi-a pierdut sensul tradiţional şi este practicat mai mult ca un joc de copii.

***

Winter Habits - Bittern

Bittern called in Ialomita and southern Moldova "Buga", was a wooden vessel shaped like a little, with the bottom covered with goat or sheep skin, tight and tied with a close circle or a rope. By the middle of the hides overlooking a strand of horsehair attached inside with a knot or a stick passed through a trap. Mouth of the container is opened. One of the boys held the bittern, and the other with fingers dipped in broth, water or resin only with water, pulling strands of hair, creating a thud, reinforced by the sounding of the vessel. Word has reached us bull, probably by imtermediul Slavic languages: Russian. - Buga, pol. - Bull, Czech. - Buga, as they say in Ialomita and southern Moldova. The object designed to imitate the lowing bull, symbol of fertility, was once widespread throughout Europe. The Czech is now known as the bukal or bukaci, the name being related to the noise it makes. The Hungarians called burgato, also an onomatopoeic name. The Germans called Rummeltop or Brummtorf, everything after that makes noise (torf mean pot of soil, clay). The custom has disappeared long ago in Western Europe, and where there is, and has lost the traditional sense and is practiced more as a children's game.

OBICEIURI DE CRĂCIUN-In Bucovina

In Bucovina

Din turtele facute de Craciun se pastreaza pana primavara cand sunt puse intre coarnele vitelor cand pornesc la arat. Se spune ca acesti colaci, care se fac de Craciun, trebuie sa fie rotunzi precum Soarele si Luna.
In Bucovina nu se da nimic din casa in ziua de Ajun, nici gunoiul nu se da afara; nu se imprumuta nimic. "De ajunul Craciunului si al Bobotezei, se ia din toate mancarurile de deasupra: grau, galuste etc., iar apoi si doua placinte, una o dai intai argatului care e la vite, dar trebuie sa fie mancacios, ca apoi mananca bine vitele peste an si cealalta o rupi in bucatele s-o dumici in mancarea vitelor. Cand le dai sa manance zici: "Cinati sanatos ca si noi cinam".
Mai aflam ca in jurul Cernautiului, "sub fata de masa se pune fan, si de toate semintele ca sa rodeasca, apoi le dau la vite, si mai ales la vaci, ca sa nu le poata nimene strica".
In Mihalcea, in seara de ajun, "pun sub fata de masa coasa, ca sa fie toti sanatosi, iar sub picioare toporul; altii sed pe topor, ca sa fie sanatosi si tari peste an ca fierul. Sub masa pun cofa cu apa, sa le mearga bine la vite".
Pe la sate mai dainuie credinta ca in noaptea de Craciun animalele ar vorbi. Satenii se tem ca nu cumva sa le auda ca acesta ar fi semn rau.

TOMA CĂTĂLIN,CLASA A X-A E

COORD: PROF. RUSU DOINA

***

In Bukovina

Made Christmas cakes are kept until spring when they are made from cattle horns when the show starts. They say that these coils, which are Christmas, should be round like the sun and moon.

In Bukovina not give you anything from the house on Christmas Eve day, or garbage not kick, do not borrow anything. 'It's Christmas Eve and Epiphany, take over all foods: corn, dumplings etc.. And then two pies, one who is servant first give it to cattle, but must be gluttonous, eating well then cattle over the other a year and break it into pieces crumble in cattle food. When you eat them say: 'Dine healthy dinner like us. "

May we learn that around Cernauti, 'under the table to put a fan, and all the seeds to bear fruit, then give it to cattle, especially cows, as it can not hurt anybody. "

In Mihalcea, on Christmas eve, 'putting the tablecloth scythe, to be all healthy and under your feet ax, the ax sed others, to be healthy and strong throughout the year as iron. Wooden pail under the table to bring water to their cattle go well. "

In the villages persist in the belief that animals could talk on Christmas night. Villagers fear lest they hear that it would be bad sign.

OBICEIURI DE CRĂCIUN-Ardeal

TOMA CĂTĂLIN,CLASA A X-A E

COORD: PROF. RUSU DOINA

În Ardeal

Sărbătorile de Craciun începeau de la Sf. Nicolae (6 decembrie), când fetele se adunau în grup, încă din seara de 5 decembrie, şi frământau plăcintele care vor fi unse cu ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, nici un minut mai devreme sau mai târziu, năvăleau flăcăii şi se încingea petrecerea, cu glume şi lapte parfumat. O credinţă ciudată a colectivităţii de saşi este aceea practicată de Sfânta Lucia (12 decembrie), când capul familiei umblă cu o tavă pe care este aşezată, pe jar, o crenguţă cu care afumă şi cele mai ascunse cotloane ale casei, şurii, beciului, podului.
• Tot în Transilvania se obişnuieşte ca în noaptea de Craciun, la un semn al diacului, mirenii să arunce cu boabe de porumb strigând: "Rod în cucuruzi!". Se pare că acest obicei este o transformare interesantă a unui obicei din Polonia, unde mirenii aruncă în preot cu boabe de ovăz, în amintirea lapidării Sf. Ştefan.

***

In Transylvania

Began Christmas celebrations of St. Nicholas (December 6), when the girls gathered in groups, since the evening of December 5, and knead the pies to be smeared with egg for the day. Only nine fixed evening, a minute earlier or later, and hot young men raided the party, with jokes and flavored milk. A faith community Saxons strange is practiced by Saint Lucia (12 December), the head of the family walks with a tray that is placed on the jar, a twig with smoked the most hidden corners of the house, barn, cellar, bridge.

• Also in Transylvania is usual on the night of Christmas, a sign of the diac, faithful to throw corn shouting: 'Rod in cucuruzi!'. It seems that this habit is an interesting transformation of a custom in Poland, where the faithful priest throws grains of oats, in remembrance of St. Stephen's stoning.

OBICEIURI DE CRĂCIUN-Moldova

OBICEIURI DE CRĂCIUN

TOMA CĂTĂLIN,CLASA A X-A E

COORD: PROF. RUSU DOINA

Traditia romaneasca are multe datini si obiceiuri de Craciun, toate aceste obiceiuri au la baza anumite realitati si motivatii spirituale, acestea in timp sau pierdut, dar totutsi ele isi fac efectul in continuare. Aceste obiceiuri de Craciun au un impact subtil asupra vietii fiecaruia din noi, aceste obiceiuri de Craciun ne afecteaza cum nici nu banuim.

In Moldova

• În ajun de Craciun, oamenii îşi iau de la vecini tot ce-au dat cu împrumut, spre a avea toată avuţia în gospodărie.
• Femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa de spălat, spre a fi în anul ce vine mai frumoase şi bogate.
• Gospodarii, în ajunul Craciunului, pun mâna pe toate uneltele din curte, ca să le poată folosi cu spor în anul următor.
• Cu o zi înainte de Craciun se pune o potcoavă într-o căldare cu apă. Stăpânul casei bea primul, apoi o dă vitelor, ca să fie tari ca fierul.
• Păstorii pun sub pragul casei un drob de sare învelit, lăsându-l până la „alesul oilor“, în luna aprilie, când drobul este scos, măcinat şi amestecat cu tărâţe şi dat ca hrană turmei, să sporească.
• La Craciun pâinea se aşează pe masă, să vină belşugul, şi tot în acelaşi scop, sub faţa de masă se pune pleavă de grâu.
• În ajun se pregătesc 12 feluri de mâncare în amintirea „Cinei cea de taină“ - Iisus şi 12 apostoli.
• Gospodarii stau la masă cu picioarele pe topor, ca să fie tari ca fierul în anul care vine.
• Când primul om intrat în casă de Craciun este bărbat înseamnă bunăstare în anul viitor.
• În ajun de Craciun sunt puse în tuspatru colţurile de mese căţei de usturoi şi seminţe de mere, ce apără de deochi şi farmece.
• În ajun de Craciun se curăţă hornul, iar funinginea e pusă la rădăcina pomilor pentru rod bogat.
• În noaptea de Ajun se face priveghi, iar pe masă este aşezat un colac cu un cuţit înfipt în el.
• Masa pusă în ajun rămâne întinsă toată noaptea, timp în care focul trebuie să ardă în sobă.
• Din ajunul Craciunului până la Bobotează, casa e măturată de la prag spre răsărit şi nu din fundul locuinţei spre prag, ca să vină peţitori la fata de măritat. Fetele mari nu trebuie să dea gunoiul afară din casă.
• Ca să-şi viseze ursitul, fata va posti toată ziua de ajun, iar prima îmbucătură de seară s-o pună la brâu; când se culcă, întinde brâul pe jos şi face trei mătănii peste el. Aşa îşi va afla ursitul.

***

In Moldova

On Christmas Eve, people take everything from neighbors have a loan, to have all household wealth.

• Women put a ban on metal and walnut wash water, to be in comes most beautiful and rich.

• Households, on the eve of Christmas, my hands on all the tools in the yard, to use them to gain next year.

• The day before Christmas put a horseshoe in a bucket of water . Master of the house drink first, then give cattle to be strong as iron.

• Pastors are putting the doorstep wrapped a block of salt, leaving it up to "one sheep", in April, when the block is removed, crushed and mixed with bran and given as food flock to enhance.

• The Christmas Place bread on the table, plenty to come, and all for the same purpose, is placed under the tablecloth wheat husks.

• The day before preparing 12 dishes in memory of "Last Supper" - Jesus and 12 apostles.

• Households are at the table with his feet on the ax, to be strong as iron in the coming year.

• When the first man into the house for Christmas is a man defines wealth in the future.

• On Christmas Eve are placed in all four corners of the dining cloves of garlic and apple seeds, which protects against the evil eye and magic.

• Clean the chimney on Christmas Eve, and the soot is made for the rich fruit tree root.

• Christmas Eve is the night of vigil, and the board is placed a ring with a knife stuck in it.

• Mass released on the eve remains stretched throughout the night for the fire to burn in the stove.

• From Christmas Eve until Epiphany, the house is swept from the threshold to the east and not from the bottom of the home to Prague, to come from suitors to marry. Big girls should not give out the trash in the house.

• As to dream destined one, will fast all day before Christmas Eve and the first bite of the evening to put it to his waist, when lies, lies below the belt and made three prostrations to him. So they will find their destined.